Echipa a fost fondată odată cu venirea a unui grup de 12 familii la muncă (în 2006) la o companie de soft, Edifecs Inc. Timp de 2 ani (sau a 4 campionate şi 2 cupe: Seattle International cup 2007 şi All Nations Cup 2008) în echipă au jucat peste 40 de fotbalişti - majoritatea cetăţeni moldoveni, dar şi mulţi români, câţiva americani, rareori mexicani şi chiar un kenian. Între aceştia se numără Lilian Puşcaş, Alexei Bordan, Marcel Eni, Mihai Roşca, Eugen Ciumac, Iulian Cociug, Dan Iaţco, Dan Stoica, Ion Ungur, Iancu Adrian, Igor Ganţa, Gheorghe Jugurt, Iurie Pilipciuc, Sergiu Ojog, Iulian Cristian Preoteasa, Mihai Ciclov, Veaceslav Cucer, Alexei Cojocaru, Silvian Odagiu, Leonard Reoyo, Sam Gatunguta, Ionică Costea, Vanea Moldovanu. Echipa are şi un site oficial www.haiducmoldova.com. Vă prezentăm în continuare un interviu cu unul dintre ei, managerul echipei, Lilian Puşcaş.
– Cum a început “istoria” echipei voastre?
– Totul a început de la dragostea pentru fotbal. Seara după lucru sau în weekend ne întâlneam în parcuri, la aer liber, la început la o bere, apoi la un minifotbal. Numărul doritorilor de a juca fotbal a crescut odată cu mărirea comunităţii de basarabeni. Astfel, în iarna lui 2007 ne-am înregistrat oficial în GSSL. Pentru ca mai apoi să începem să ne pregătim de 2-3 ori pe săptămână, seara după lucru. Toate cheltuielile sunt suportate de către membrii echipei, inclusiv taxa de participare la GSSL şi costurile pentru echipament. La Seattle International Cup 2007 şi All Nations Cup 2008 echipa noastră a reprezentat Republica Moldova, mai precis comunitatea de basarabeni care activează în Washington, USA.
– Cum e să fii “moldovean în Seattle”şi să joci într-o echipă de fotbal a moldovenilor?
– Ca să reuşeşti în Seattle (USA) trebuie să munceşti. Fără muncă nu poţi chiar exista. Moldoveanul în Seattle trebuie să muncească şi iar să muncească. Iar să joci într-o echipă de moldoveni e ca şi cum ai trai în Moldova. Dragostea pentru fotbal ne uneşte pe toţi împreună, ne strânge mai des. Dar şi mai mult ne uneşte spiritul de familie. Pentru un moldovean familia e sfântă, iar cum noi suntem departe de familii, prietenii moldoveni ne sunt familia. Ne botezăm copiii între noi, petrecem împreună Crăciunul, Paştele.
– Te rog să-mi vorbeşti despre tine şi colegii tăi moldoveni din echipă, câte ceva despre fiecare – dacă au familiile sau nu alături, ce planuri de viitor au, îi interesează sau nu ceea ce se întâmplă în Moldova…
– Colegii mei sunt oameni foarte deosebiţi. Muncitori - aşa cum sunt toţi moldovenii, sunt şi colegi care lucrează în construcţie, dar majoritatea sunt programatori. Deştepţi, cu carte, o bună parte au terminate masterate sau, cel puţin, facultatea. Ambiţioşi - doar cu multă ambiţie au reuşit să vină să muncească LEGAL pe cea mai mare piaţă IT din lume. Avem în echipă şi câţiva jucători care lucrează la Microsoft. Nu e chiar uşor să vii să munceşti legal în SUA. Sociabili - sunt oameni cu suflet. America stă cam prost la capitolul social. Toţi sunt tineri de 25-35 de ani, majoritatea au familie, copii (unii chiar şi câte 2 copii), aproape toţi au familiile lângă ei. Pentru că toţi lucrează legal şi ştiu că o familie există atâta timp cât sunt împreună. Sunt doar câţiva tineri care nu sunt căsătoriţi.
E dureros, dar adevărat, majoritatea au gândul de a rămâne aici, dacă vor obţine green card.
E şi mai dureros şi adevărat că dacă vii aici nu prea vrei să te mai întorci acasă. Dar asta nu e valabil pentru toţi. Sunt moldoveni care au planuri să se întoarcă acasă, în Moldova.
Bineînţeles, fiecare dintre noi citeşte presa pe Internet. În fiecare dimineaţă aflăm de toate despre Moldova. Iar Internetul te informează despre toate, chiar şi despre Moldova. Cât despre mine, îmi iubesc familia, soţia Cristina şi băiatul meu, Ştefan, născut aici. Sunt foarte fericit ca mi-am împlinit visele aici, în SUA.
– Există în Seattle vreo biserică unde merg moldovenii?
– Mergem la o biserică ortodoxă română, aici, în Seattle. Preot este Ion Cătană. Unii merg duminică de duminică, alţii - doar la Paşti, Crăciun, la botezuri, cununii. Suntem o familie şi cu mulţi români care se află aici. Ei sunt mai mulţi la număr. Mulţi joacă fotbal cu noi împreună. Dar să ştiţi că noi nu suntem doar o echipă de fotbal – suntem, în primul rând, O FAMILIE. Zi de naştere, botez, nuntă... toate le facem în familie.
– Care e situaţia copiilor, pot învăţa undeva limba română, au cărţi...?
– Deocamdată, copiii stau cu mamele acasă. Mamele îi învaţă româna. Cărţi aducem din Moldova. Buneii vin şi le mai cântă româneşte. Nu uităm limba noastră cea română, chiar dacă nu avem grădiniţă şi şcoli române aici. Din contra, un moldovean care se gândeşte să stea în Seattle, SUA, încearcă să-şi integreze copiii în societatea americană, la grădiniţele americane, ca ei să fie pregătiţi la engleză.
– Vă mulţumim.